"În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu."

L-am cunoscut bine pe părintele Lavrentie, mi-a făcut câteva vizite, în ultimii ani, la Sibiu, şi am putut să-mi dau seama după chipul său că era un slujitor vrednic şi pot să afirm cu tărie că a fost cu adevărat omul lui Dumnezeu. Era omul rugăciunii, al faptei jertfelnice şi al dăruirii spre binele semenilor.

A ajutat mult la construcţia şi reconstrucţia unor locaşuri de rugăciune din municipiul Sibiu şi nu numai din Sibiu, ci şi din alte părţi ale Arhiepiscopiei noastre.

 Î.P.S. Antonie, arhiepiscop al Sibiului şi
mitropolit al Ardealului

L-am cunoscut în vreme de virtute sufletească şi trupească; într-adevăr, cuvântul este prea slab ca să evidenţieze ceea ce dumnealui trăia în adâncuri şi de multe ori n-am înţeles, însă îl pricepem astăzi mai mult ca oricând, pentru că ne dă pilda smereniei desăvârşite, a omului lui Dumnezeu, care a fost binecuvântat să fie martor al luminii celei necreate, care se dobândeşte prin rugăciune intensă, permanentă.

Sunt convins că dumnealui va rămâne de-a pururi în inimile noastre şi pământul nu va înghiţi memoria şi amintirea dânsului, şi a lăsat multe de urmat pentru sufletele noastre, şi de-a pururi să fie menţionat şi urmat ca părinte duhovnicesc.

P.S. Irineu Slătineanul,
episcop vicar al Râmnicului