Ieroschimonahul Silvestru Florescu
Sf. Mănăstire Frăsinei
(1879-1958)


Acest cuvios părinte și mare duhovnic al mânăstirii Frăsinei se trăgea dintr-o familie credincioasă de țărani din comuna Costești-Vâlcea. În anul 1903 a intrat ca frate în obștea mânăstirii Frăsinei, iar în anul 1907 a luat jugul cel bun al lui Hristos. În puțină vreme atât de mult a sporit în smerenie, în rugăciune și dumnezeiască dragoste că toți se minunau de nevoința lui. S-a învrednicit încă și de darul rugăciunii lui Iisus, pe care foarte puțini și cu multe osteneli o dobândesc. Și era părintele Silvestru foarte blând, tăcut și dulce la cuvânt și nimic nu făcea fără poruncă și binecuvântare.

În anul 1918 a fost hirotonit preot și a ajuns doctor iscusit de suflete. Apoi, cu sfatul său a adus la viață călugărească pe amândoi părinții și încă patru frați. Tatăl  cu un frate s-au călugărit la Frăsinei sub numele de Filaret și Iov. Iar mama și trei surori s-au călugărit la Horezu, sub numele de Steliana, Elpidia, Agafia și Varvara, săvârșind bine călătoria acestei vieți. O familie aleasă și binecuvântată. Însă toți ascultau de părintele Silvestru și nu ieșeau niciodată din cuvântul lui.

Între anii 1920-1958 cuviosul ieroschimonah Silvestru a crescut prin spovedanie sute de fii duhovnicești, învățându-i pe toți frica de Dumnezeu și dragostea de oameni. Mireni și călugări, preoți, stareți și episcopi, toți găseau în părintele Silvestru un adevărat duhovnic. El învăța pe ucenicii săi atât prin viu grai, cât și prin scrisori. Scrisorile lui erau adevărate epistole ziditoare de suflet, scrise încet, caligrafic, și pline de istorioare morale.

Ajungând la vârsta de 79 de ani, blândul ieroschimonah Silvestru și-a dat sufletul în mâinile Domnului și a fost îngropat în cimitirul mânăstirii. 

Ieromonah IOANICHIE BĂLAN - "PATERICUL  ROMÂNESC”