Pagina de intrare->Activitatea PS Gherasim Safirin la Seminarul din Rm. Vâlcea (I)


PS GHERASIM SAFFIRIN

Pagina de intrare
Viața
Activitatea la
     Seminarul din V
âlcea

  * Partea I
;  Partea aII-a
  La episcopia Romanului
La Mănăstirea Frăsinei
Poze

 

 

Contact:

e-mail:
monahmiron@yahoo.com
             
     
 

 

P.S. GHERASIM SAFFIRIN

(1849-1922)

 

Activitatea

II.

PS Gherasim Saffirin
 
 

sursa AXA NeamuluiI

 

1. Activitatea părintelui Gherasim ca profesor și director al Seminarului din Vâlcea

(partea I)

 „Pe atunci Seminarul era populat cu 700 până la 800 de elevi, pradă celei mai mari neorânduieli din cauza incapacității și lăcomiei unora dintre profesorii de acolo, care aveau pensionate în care cu bani grei se adăposteau tinerii seminariști externi, care, cei mai mulți erau trecuți din clasă în clasă prin acordarea de note de complezență de la profesor la profesor, cărora directorul de atunci al Seminarului le ținea la dispoziție o matricolă școlară care, după ce se făurea potrivit intereselor cu pensionate se transcria pe curat.

În astfel de situațiune morală a seminarului, intervine pentru destituirea directorului, care se și face, în urma anchetei ce o rânduise, iar părintele Gherasim Saffirin este numit director al acelui Seminar în anul 1878.”

Ca director se opune stării de corupție materială, dar mai ales veghează ca sufletele copiilor să nu fie stricate de neghinele îndoielii și necredinței semănate de chiar unii dintre dascăli atinși de boala nihilismului și a materialismului evoluționist.

„Cu mână de fier a pus ordine în Seminar, introducând disciplina, desființând toate pensionatele de pe la profesori și reducând numărul elevilor la atâția câți puteau fi bine instruiți și de aproape priveghiați, ca să poată deveni buni preoți și buni conducători de familie; în același timp dă și localului Seminarului, prin lucruri noi, pe cât a fost cu putință un aer de școală pentru care și-a jertfit din propria sa pungă, cheltuind peste 5000 de lei, precum însuși ne spune într-o broșură ce s-a publicat în 1885.”

A trimis la Facultatea din București o serie de tineri pe care i-a susținut atât duhovnicește cât și material. Între aceștia se numără viitorii profesori universitari: I. Cornoiu, C. Chiricescu și P. Gârboviceanu.

„Dar toate acestea au făcut ca unii din profesorii lacomi și hrăpăreți să pornească în contra părintelui Saffirin o campanie de distrugere, mergând până acolo, că au voit să-i însceneze fel de fel de mizerii, și au izbutit.” În iulie 1885 este înlocuit din funcția de director al seminarului, în urma unor intrigi și înscenări puse în faptă de unii dintre profesorii corupți. Adresează atunci ministrului de culte o broșură în care caută să lămurească starea de lucruri punându-se de bună voie la dispoziția oricărei anchete.

Rămâne profesor la seminar până în anul 1890 când, la peste 40 de ani, pleacă la Atena pentru a-și completa studiile teologice. A stat în Grecia 4 ani înapoindu-se în țară în iunie 1894 cu titlul de licențiat în teologie.

„În urma reorganizării seminarilor i s-a încredințat catedra de limba latină de la seminarul din Râmnicu Vâlcea” unde și-a continuat activitatea didactică.

O imagine a dascălului și a părintelui este evocată de un fost elev al său care scria în 1920 scria următoarele: „La înălțimea la care s-a ridicat ca director de Seminar, părintele Saffirin, s-a înălțat și ca profesor. Toți elevii Prea Sfinției Sale îl vedeau ca pe un profesor ideal. Pentru ei era o adevărată plăcere, o adevărată înălțare sufletească, sosirea orei de latină. Se întreceau care mai de care să facă mulțumirea aceluia care le citea în suflete și folosul le-a fost enorm. La nici un studiu nu se învăța mai mult ca la latinește, iar aceasta nu din frică, ci din dragoste de studiu, pe care dragoste știa să le-o infiltreze ca nimeni altul, mai ales că părintele Saffirin avea nespusă metodă de a face dintr-un studiu mort un complex de salutare cunoștințe și de înălțare morală. Elevi mediocri la alte studii năzuiau să aibă nota 10 la latină. Și prin silințe și studiu reușeau. Astfel de interes și dragoste de studiu știa să infiltreze părintele Saffirin în elevii săi, dragoste pe care P.S. Sa o recomandase neîncetat și pentru celelalte studii.”

Legătura sa cu elevii era una profundă căci „priveau la dânsul ca la un sfânt și nu ezitau de a-și deschide inimile în fața lui și de a-i cere hrana sufletească de care se simțeau că aveau nevoie.”

„Când a plecat de la Râmnicu Vâlcea spre a-și ocupa scaunul de Episcop al Romanului, pentru care fusese ales și confirmat, tot seminarul a plâns de durere. La acest plâns și P.S. Sa a răspuns tot prin plâns, nefiind în stare să articuleze nici un cuvânt la discursul ce-l rostise unul dintre seminariști.”

„A tipărit diferite lucrări cu caracter teologic: originale, traduceri și prelucrări. Ca profesor de seminar a constatat, ca un slujitor căruia îi plăcea fastul slujbelor bisericești, lipsa unui îndrumător; pentru acest motiv tipărește în 1879 în Râmnicu Vâlcea „Tipic asupra serviciilor divine pentru elevii seminariști”. Fiind bine apreciat acest tipic îl tipărește în 1905, în a doua ediție, revăzut, tot pentru elevii seminariști; iar pentru slujbele în sobor, tipărește apoi și un îndrumător, intitulat „Tipicul oficiului divin executat de preoți cu sau fără diacon, în sobor”, Tg. Jiu, 1897.” În prefața acestuia scria următoarele: „Este bine ca profesorul să-și aibă cursul lecțiunilor sale tipărit, pentru că așa va fi pururea în contact cu elevii săi, și nu va avea de suportat decât osteneala de a-și dezvolta materia, pentru a o face și mai fructuoasă.

Văzând nevoia ce este de un tipic didactic, asupra serviciilor divine, absolut necesar tinerilor, care se prepară pentru preoție, și gândindu-mă la datoria, ce decurge din pozițiunea mea, am întreprins, cu ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Episcopului meu, Domnul Athanasie al Râmnicului, de am lucrat acest Tipic, silindu-mă, pre cât am putut, de a-l scrie, scurt, lucid și împărțit în mici lecțiuni, spre a fi elevilor bine primit și facil de înțeles.

Surgințile din care m-am adăpat pentru compunerea lui, au fost: Tipicul mare al Bisericii noastre, Cărțile bisericești de serviciu divin și întru câtva și obiceiul locului.

Îl prezint dară tinerimei studioase a Seminariului, spre a-l studia, cu aceeași dragoste, cu care eu l-am lucrat și l-am imprimat. Dacă bărbații bisericești, competenți în această materie, vor găsi că ar mai trebui ceva adaus sau scăzut într-însul, îi rog: pre cei bătrâni, ca pre niște părinți; pre cei tineri, ca pre niște frați, să binevoiască a-mi comunica opiniunea lor, de care, cu cea dintâi ocaziune, voi ținea compt, cu sfințenie.”

A tradus din franceză „Papalitatea eretică” a teologului Vladimir Guettée, tipărită la Râmnicu Vâlcea, 1885.

În ziua de Paști a anului 1895 a fost ridicat la rangul de arhimandrit mitrofor. În același an refuză a se supune regulamentelor eclesiastice care n-au fost lucrate de Sfântul Sinod, ci doar de Ministerul Cultelor. În speță, combate public regulamentul costumului preoțesc. Critica se întemeia pe canonul 27 (Obligativitatea de a purta haine clericale) al Sinodului V-VI Ecumenic de la Constantinopol (691-692), cu argumente din Sfânta Scriptură și din Sfânta Tradiție. În plus, afirma că „canoanele Sinoadelor Ecumenice nu se pot desființa, căci ce a făcut un Sinod Ecumenic este bine făcut, căci este asistat de Sfântul Duh, și cel ce vine (Sinodul următor n.a.) nu desființează ci întărește, dezvoltă.”

Arhimandritul Iuliu Scriban, evocându-i personalitatea într-un panegiric din 1922 scria: „Natura sa era aplecată spre intransigență care însă nu găsea locul bun unde să se aplice. Pe timpul când s-a făcut regulamentul costumului preoțesc a găsit că nu e bine ce se face. Era numai arhimandrit și a scos atunci o broșură grecească împotriva regulamentului sinodal pentru care Sfântul Sinod l-a pedepsit.

Ce nu-i plăcea la regulament?

Că se introduce pălăria. Spunea că potcapul cu marginile răsfrânte în afară are forma crucii și trebuie păstrat. Afară de aceasta, pălăria i se părea o apropiere de catolicism.

Dacă luăm forma, zicea, luăm și fondul.”

A tradus din greacă, tot în timpul activității sale de dascăl de seminar, lucrările: Catehismul creștin de Diomid Kyriacos și cartea de rugăciuni Cartea numită Thicara pe care le-a publicat însă la București în 1900 după ridicarea lui în treapta de arhiereu.

Din titlurile publicate vedem o grijă pentru nevoile de atunci ale Bisericii confruntate cu prozelitismul catolic și slăbirea vieții creștine.

În 1889, în ziua Sfinților Trei Ierarhi a ținut la Seminarul Eparhial o predică de laudă intitulată Monahii sunt gloria Bisericii lui Hristos prin Biserica lui Hristos, tipărită în 1906 la București. Exprima aici gândul că biserica trăiește prin împreună lucrarea mădularelor ei, monahii având obligația de fi modele active. „Ce s-ar alege de prosperitatea, de fericirea Statului și a Bisericii, când s-ar neglija elementul acesta de viață și de mântuire!? Știm din istorie ce s-a ales de toți cei ce au dus numai o viață trupească, de toți cei ce au zis să mâncăm, să bem că mâne o să murim. Ei (monahii n.n.) în lupta aceasta pentru că sunt atât de puternic ajutați, se câștigă de dânșii, îi câștigă și pe frații lor din lume, câți sunt și lucrează într-un gând și într-o inimă cu dânșii, se fac biruitori păcatului, înfricoșabili demonului, punând taberile lui pe fugă își râd și de ceilalți inimici de moarte, răpesc sufletele omenești din ghearele lui și le aduc dar lui Dumnezeu; și astfel ajutați de Dumnezeu și de Biserica sa se fac gloria ei, gloria Bisericii Mântuitorului Hristos.”

La 24 mai 1899 Sfântul Sinod l-a ales arhiereu vicar al Eparhiei Râmnicului cu titlul de „Craioveanul” (hirotonit la 6 iunie). „În ședința din 13 octombrie a Sfântul Sinod mulțumea pentru încrederea ce i s-a arătat și în același timp se ruga lui Dumnezeu ca să-i ajute ca să-și îndeplinească datoriile cu sfințenie.”

„Fiind vacant scaunul episcopal al Romanului, Gherasim Saffirin a fost ales episcop al acestei Eparhii la 17 februarie 1900, învestit la 20 și instalat la 27 februarie același an.”

 
 

 
           

Pagina de intrare | Scurtă biografie  | Mesaje rostite la slujba de înmormântare | Mărturiile autorului | Poze ale părintelui | Sfaturi ale părintelui | Secvenţe video | Cărţi apărute | Mănăstirea Frăsinei | Rugăciuni (ieroschim.Silvestru Florescu) | Părintele Paisie | Legături