“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

Mănăstirea Frăsinei

Athosul românesc

 

Pagina de intrare Mănăstirea Frăsinei

Hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul

Pagina de intrare


Mănăstirea Frăsinei

Hramul
Legământul Sf. Calinic
Istoricul vechi
 ▫ Stareţii Mănăstirii Frăsinei
 ▫ Obiceiuri
Istoricul nou

  Cuvânt către cititor
 
Prima perioadă

  A doua perioadă

 Stareţi

      ▪ Perioada 1760-1863

      ▪ După 1863

Starea actuală

Arhitectura şi pictura
Canoanele Sf. Calinic

Specificul mănăstirii
Foto
Materiale audio


Istoric actualizări

18 sept. 2015 - Vieţile Sfinţilor
07
nov. 2011 - Gherasim Saffirin  
20 sept. 2011 -
Canoane de rugăciuni  
  23 dec 2010 -Măn. Frăsinei actualizare
    2 feb. 2010 -
M
ărturii de la cititori 
 17 dec. 2009 - Blog 
 19 nov. 2008 - Audio-Video P
ărintele Paisie

 
 1 nov. 2008 - Motor căutare
 22 oct. 2008 -
Mănăstirea Frăsinei
 


29 dec. 2012 - Drumul este curatat; se poate ajunge la manastire
     
 

 

A doua perioadă istorică a mănăstirii Frăsinei.

Ctitoria Sfântului Calinic (1859)

Zidirea mănăstirii și introducerea pravilei atonite

Î.P.S. Irineu Slătinenul - Mitropolitul Olteniei

Cu ocazia unei vizite pastorale întreprinse în anul 1857 prin județul Vâlcea, Sfântul Calinic vizitează și schitul Frăsinei. Așezarea retrasă și locul deosebit de frumos îl impresionează pe acesta. Se crede că vizita lui ar fi avut loc în anul 1859, iar lucrările pentru construirea mănăstirii au început imediat în anul următor (1860). Adevărul a fost stabilit odată cu găsirea unei scrisori a Sfântului Calinic adresată ministrului N. Crețulescu, în care spunea: "Cu duhovnicească și arhierească binecuvântare D-le Nicolache. În anul 1857 găsirăm aici în districtul Vâlcea, plaiul Cozii, o biserică de zid, cu o chilie împrejur, situată în loc retras sub numele de schitul Frăsinei. Poziția locului acestui schit mă mișcă foarte mult, de a forma noi și a urma un proiect ce tinde la un act de religiozitate".

Dorința Sfântului Calinic s-a împlinit în anul 1859, când a început lucrările de construire a noului locaș. Această construcție se realizează după ce s-a instalat ca episcop la Râmnic, unde și-a creat un mediu monahal la reședință și cu servicii divine permanente. Iar pentru liniștea sihăstrească el zidește mănăstirea Frăsinei, pe o colină la poalele muntelui Căpățânei, unde își are izvorul pârâul rnuereștilor, care udă două sate vechi, în care femeile ar fi reprezentat cândva capul familiilor, în locul bărbaților pieriți în luptele cu năvălitorii. Lucrările s-au desfășurat destul de greu, având în vedere că atunci nu exista nici o cale de acces la mănăstire. Singura posibilitate de a ajunge aici era firul apei, pe unde se circula cu caii. Construcția s-a realizat după planurile Sfântului Calinic, care avea o experiență destul de bogată în această direcție și cu concursul meșterului Costache, arhitectul său. La ridicarea clădirilor a fost folosită mâna de lucru a sătenilor de prin prejur. Părinții bătrâni ai mănăstirii păstrau vie tradiția moștenită de la înaintași în legătură cu bunătatea Sfântului Calinic, față de cei care lucrau la mănăstire.

Pictura bisericii

Pentru pictura bisericii, Sfântul Calinic intenționa să angajeze pe renumitul pictor Gh. Tătărăscu, pe care îl aprecia mult și cu care avea relații de prietenie de la realizarea altei ctitorii, catedrala din Râmnicu Vâlcea, pe care o pictase Gh. Tătărăscu. Acesta însă nu a putut răspunde solicitării Sfântului Calinic, deoarece era angajat în alte lucrări. Totuși el recomandă călduros pe un mare pictor ardelean, Mișu Pop din Brașov, care pictase împreună cu Constantin Lecca mai multe biserici.

Pictorul Mișu Pop a acceptat propunerea Sfântului Calinic de a picta biserica mănăstirii Frăsinei. El vine aici în vara anului 1860 și lucrând temeinic, termină pictura bisericii în primăvara anului 1863. După ce se fac ultimele finisări, Sfântul Calinic hotărăște sfințirea noului lăcaș la 12 mai 1863, urmând ca biserica să aibă hramul Adormirea Maicii Domnului.

Organizarea administrativă

După sfințirea noului așezământ urmează și organizarea lui administrativă. Sfântul Calinic dorea ca în noua mănăstire să fie introdusă pravila aspră, care se practica în mănăstirile din muntele Athos și pe care el o cunoscuse cu ocazia unei călătorii la Athos, înainte de a fi stareț la Cernica. În acest scop, renunță la starețul Acachie și aduce din Athos pe un fost ucenic al său, Policarp Nisipeanu, spre a-l pune stareț la mănăstirea cea nouă.

Policarp este însoțit de doi ucenici ai săi: Silvestru și Lavrentie, primul preot hiritonit în Sfântul Munte, iar al doilea, diacon. Prin Policarp, care era un bun cunoscător al pravilei atonite, Sfântul Calinic își realizează dorința sa. Gândul pe care l-a avut încă de când era la Cernica îl împlinește acum prin statornicirea la Frăsinei a regulilor monahale de viață de obște, cu regim aspru de conviețuire. Tradiția și practicile atonite încep să fie puse în lucru odată cu instalarea noilor viețuitori. Slujbele de noapte începute prin Policarp și ucenicii săi nu se vor abandona niciodată, până în zilele noastre și nădăjduim că și în continuare se va perpetua dorința sacră a sfântului ctitor.

Piatra de legământ

Tot ca urmare a tradiției atonite, Sfântul Calinic oprește intrarea femeilor în mănăstire, așezând în acest scop în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mănăstire, unde astăzi este o biserică și dependințe pentru cazarea femeilor și unde se oficiază slujbe religioase pentru cele care se ostenesc să vină pe aceste meleaguri. Pe piatra de legământ sunt gravate în litere chirilice atât binecuvântări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât și blesteme, pentru cele ce vor încălca hotărârea sfântului. Pentru a dovedi cele spuse dăm în continuare conținutul scrierii de pe piatra de legământ:

,,Acest sfânt locaș s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinți monahi și fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor viețuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem și toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia și tot felul de pedepse, și iarăși celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagos­lovenia lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vină asupra lor tot fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Seve­rin, 17 ian. 1867".

Piatra de legământ se află actualmente în casa memorială a Sfântului Calinic. Această casă a fost construită înainte de zidirea bisericii și după mărturia celor vechi aici Sfântul Calinic a locuit pe timpul construirii bisericii și a chiliilor din jur. Legă­mântul Sfântului Calinic

Chiar în timpul său, cei care l-au călcat au fost aspru pedepsiți. Este cunoscut episodul tinerei păstorite din satul Muereasca, care din greșeală a trecut hotarul și s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Calinic, pentru a fi iertată și în același timp tămăduită.

Mijloacele de întreținere

După ce mănăstirea a fost organizată administrativ, având stareț și obște cu rănduială de viață religioasă și slujbe zilnice, obștea mănăstirii creste și odată cu ea se măresc si necesitățile materiale de întreținere. În această situație, Sfântul Calinic face nenumărate eforturi, pentru a asigura mijloacele necesare întreținerii monahilor din mănăstire. Donează mănăstirii nenumărate cărți de slujbă, care se tipăreau în tipografia înființată de el, unelte agricole necesare și un apreciabil număr de animale, pentru a satisface nevoile mănăstirii.

Având în vedere că veniturile mănăstirii erau destul de modeste, pentru o mai bună întreținere, Sfântul Calinic, în înțelegere cu mitropolitul Nifon, îi adaugă și venitul schitului Slătioarele. Acest venit este pierdut odată cu secularizarea averilor mănăstirești din 1865, când cu toată intervenția Sfântului Calinic, schi­tul Slătioarele este secularizat. Alte venituri pentru mănăstirea Frăsinei vor fi încredințate și din veniturile tipografiei înființate de el și donată primăriei orașului Râmnicu Vâlcea, cu condiția ca jumătate din câștigul încasat pe tipărituri să intre în bugetul mănăstirii Frăsinei. Primăria a respectat acest testament până la 1903, de la care dată și până la 1911 mănăstirea nu-și mai primește dreptul.

Secularizarea

O altă problemă în legătură cu averea mănăstirii Frăsinei a fost aceea a secularizării, petrecută chiar în timpul Sfântului Calinic. Din această perioadă ni s-au păstrat un număr de documente și corespondența dintre Sfântul Calinic și autoritățile de stat.

La 13 decembrie 1863 este votată legea pentru secularizarea averilor mănăstirești propusă de M. Kogălniceanu, care prevedea: "Toate averile mănăstirești închinate și neînchinate precum și alte legate publice sau daruri făcute de diferiți testatori și donatori din Principatele Unite la Sf. Mormânt, M. Athos, Sinai precum și la mitropolii, episcopii și la metoacele lor de aici din țară și la alte mănăstiri și biserici din orașe sau la așezăminte de binefacere și de utilitate publică, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile acestor așezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului".

Ca urmare a acestei legi, pusă în aplicare în 1864, Ministerul Finanțelor a ordonat ca atelajele și vitele mănăstirii Frăsinei să fie rânduite la licitație. Pentru ca licitația să nu aibă loc, Sfântul Calinic intervine la Ministrul Cultelor, N. Crețulescu, printr-o scrisoare, arătând printre altele: "Acest schit după datinele cele mai vechi se administrează de sine, fără vreun amestec din afară, pentru că nu are niscai venituri, având numai o mică părticică de pământ pe care se află situat. N-am lipsit a contribui totdeauna pentru întreținerea părinților viețuitori acolo, înlesnindu-le cele necesare".

A doua dispoziție conformă cu legea secularizării se referea la arendarea vetrei mănăstirii. Pentru acest lucru, Sfântul Calinic este determinat a doua oară să intervină, printr-o scrisoare, către N. Crețulescu, în care se spune: "Nu vă puteți închipui cât de grozav mă izbi acel anunț, puindu-mă din nou în cea mai adâncă mâhnire sufletească după cele ce cunoașteți din zisa epistolă, că am contribuit întru înfrumusețarea și susținerea acelui schit, luându-l sub patronajul meu, ca ridicându-se din posesie acel mic pământ ce se cultiva pe seama schitului și care nu este decât până la 10 pogoane arătură și fânețe, însă și acesta împărțit pe petece, după poziția prăpăstioasă a locului... Vă rugăm să binevoiți a face prin mijlocirea de care dispuneți de a lăsa pomenitului schit iarăși de a se administra de sine ca și până acum".

Odată cu această scrisoare, Sfântul Calinic trimite prin mijlocirea lui Cretulescu o scrisoare cu un conținut asemănător și domnitorului A.I. Cuza. Ministrul cultelor N. Crețulescu, care avea o deosebită stimă față de Sfântul Calinic, intervine la Cuza potrivit cererii sfântului, înmânându-i și scrisoarea amintită.

Domnitorul se arată binevoitor față de cererea Sfântului Calinic și dispune după dorința acestuia exceptarea de la secularizare a mănăstirii Frăsinei. Iar ca răspuns la scrisoarea primită, domnitorul îi adresează următoarea scrisoare:

"Prea sfințite Părinte, Am văzut cele ce-mi scrieți despre schitul Frăsinei pe care mi­-arătați că dintr-un simțământ de religiozitate din propriile Prea Sfinției Voastre mijloace, l-ați ridicat din ruină. Eu luând o asemenea faptă de pietate și spre a vă exprima mulțumirea mea, am ordonat ministrului meu de culte a lua cuvenitele măsuri pentru a satisface dorința ce-mi exprimați în privința schitului Frăsinei".

N. Crețulescu trimite Sfântului Calinic scrisoarea lui Cuza, însoțită de o scurtă scrisoare a sa cu următorul conținut:

"Prea Sfinte Părinte,

Am onoarea a vă alătura pe lângă această scrisoare că Măria Sa ne trimite spre răspuns la aceea ce m-ați însărcinat pe mine a da în mâinile Măriei Sale. Simt plăcerea a vedea că cu aceasta vi s-a îndeplinit dreapta dorință ce aveți în privința schitului Frăsinei. Al Prea Sfinți ei Voastre fiu sufletesc".

Prin acest act emis de domnitorul Al. I. Cuza, mănăstirea Frăsinei, datorită prestigiului de care se bucura Sfântul Calinic, rămâne singura mănăstire nesecularizată din țară. Schitul Slătioarele însă, cu toată intervenția Sfântului, este secularizat în anul 1865 și astfel venitul care venea de la acest schit pentru mănăstire intră în patrimoniul statului.

 

 
     

Pagina de intrare | Scurtă biografie  | Mesaje rostite la slujba de înmormântare | Mărturiile autorului | Poze ale părintelui | Sfaturi ale părintelui | Secvenţe video | Cărţi apărute | Mănăstirea Frăsinei | Rugăciuni (ieroschim.Silvestru Florescu) | Părintele Paisie | Legături