“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

Mănăstirea Frăsinei

Athosul românesc

 

Pagina de intrare Mănăstirea Frăsinei

Hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul

Pagina de intrare


Mănăstirea Frăsinei

Hramul
Legământul Sf. Calinic
Istoricul vechi
 ▫ Stareţii Mănăstirii Frăsinei
 ▫ Obiceiuri
Istoricul nou

  Cuvânt către cititor
 
Prima perioadă

  A doua perioadă

 Stareţi

      ▪ Perioada 1760-1863

      ▪ După 1863

Starea actuală

Arhitectura şi pictura
Canoanele Sf. Calinic

Specificul mănăstirii
Foto
Materiale audio


Istoric actualizări

18 sept. 2015 - Vieţile Sfinţilor
07
nov. 2011 - Gherasim Saffirin  
20 sept. 2011 -
Canoane de rugăciuni  
  23 dec 2010 -Măn. Frăsinei actualizare
    2 feb. 2010 -
M
ărturii de la cititori 
 17 dec. 2009 - Blog 
 19 nov. 2008 - Audio-Video P
ărintele Paisie

 
 1 nov. 2008 - Motor căutare
 22 oct. 2008 -
Mănăstirea Frăsinei
 


29 dec. 2012 - Drumul este curatat; se poate ajunge la manastire
     
 

 

Specificul Mănăstirii Frăsinei

 

Sfânta Mănăstire Frăsinei se poate asemăna cu o viţă purtătoare de viaţă, care a dat un rod bogat plin de mireasmă şi dulceaţă duhovnicească. Vieţuitorii prin rugăciunile şi întreaga lor viaţă au păstrat rânduielile monahale lăsate de Sfântul Ierarh Calinic, mănăstirea Frăsinei le-a transmis fiilor duhovniceşti predaniile lăsate de acest mare sfânt.

Mănăstirea nu are o istorie prea bogată în evenimente comparativ cu alte mănăstiri mai vechi din ţara noastră. Ea nu egalează în frumuseţe arhitectonică şi artistică pe acestea, importanţa ei este una pur duhovnicească, căci din punct de vedere religios ea a fost şi este un liman duhovnicesc, o adevarată şcoală a desăvârşirii pe calea sfinţeniei.

Sfântul Calinic era omul rugăciunii neîncetate, dar şi apărător al săracilor şi ziditor de biserici; el nu avea doar grija negativă de a-şi veşteji poftele trupeşti cu postul şi cu privegherea. Scopul lui era unul de comuniune liturgică cu tot ce-l înconjoară: natură şi oameni.

Astfel locul în care trăia se sfinţea prin viaţa lui, având o afecţiune şi o familiaritate faţă de el. Această afecţiune şi familiaritate l-a făcut pe Sfântul Calinic să fie şi un om gospodar, un om practic. Încă din tinereţe era priceput într-o mulţime de lucruri de artă. Planurile bisericilor Sfântul Gheorghe de la Cernica, de la Râmnicu Vâlcea şi de la Frăsinei sunt făcute de el. Mai mult, încheierea bolţilor o făcea el însuşi, încingându-se cu şorţul şi urcându-se pe schele. Îndeletnicirile lui se întindeau pe toate treptele unei vieţi complexe: de la culmile contemplaţiei lui Dumnezeu până la amănuntele ce ţin de conducerea oamenilor, de buna gospodărire şi procurare a celor necesare traiului lor pământesc. El era în acelaşi timp un mare rugător şi un neîntrecut organizator. Cele de jos le vedea în lumina şi strălucirea celor de sus.

Această însuşire de comuniune liturgică între monah şi natură a lăsat-o moştenire mănăstirii Frăsinei. Aici părinţii duhovniceşti au avut şi au această tradiţie de a unii munca şi rugăciunea şi în mijlocul naturii pentru dobândirea celor necesare traiului material.

Ei nu au fost numai oameni de rugăciune ca zăvorâţii sau stâlpnicii, nici nu au încurajat o viaţă retrasă în peşteri, într-o isihie totală, ci au fost oameni gospodari, care au împletit în mod armonios rugăciunea cu lucrarea câmpului. Aceştia au strălucit prin ascultarea lor, prin spiritul lor de jertfă, odihnindu-se în mijlocul naturii, prin ascultare, ca şi în chilia lor. Ei ştiau că Dumnezeu este pretutindeni şi erau mereu conştienţi că trăiau şi umblau în Dumnezeu.

 

 
     

Pagina de intrare | Scurtă biografie  | Mesaje rostite la slujba de înmormântare | Mărturiile autorului | Poze ale părintelui | Sfaturi ale părintelui | Secvenţe video | Cărţi apărute | Mănăstirea Frăsinei | Rugăciuni (ieroschim.Silvestru Florescu) | Părintele Paisie | Legături