“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

Mănăstirea Frăsinei

Athosul românesc

 

Pagina de intrare Mănăstirea Frăsinei

Hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul

Pagina de intrare


Mănăstirea Frăsinei

Hramul
Legământul Sf. Calinic
Istoricul vechi
 ▫ Stareţii Mănăstirii Frăsinei
 ▫ Obiceiuri
Istoricul nou

  Cuvânt către cititor
 
Prima perioadă

  A doua perioadă

 Stareţi

      ▪ Perioada 1760-1863

      ▪ După 1863

Starea actuală

Arhitectura şi pictura
Canoanele Sf. Calinic

Specificul mănăstirii
Foto
Materiale audio


Istoric actualizări

18 sept. 2015 - Vieţile Sfinţilor
07
nov. 2011 - Gherasim Saffirin  
20 sept. 2011 -
Canoane de rugăciuni  
  23 dec 2010 -Măn. Frăsinei actualizare
    2 feb. 2010 -
M
ărturii de la cititori 
 17 dec. 2009 - Blog 
 19 nov. 2008 - Audio-Video P
ărintele Paisie

 
 1 nov. 2008 - Motor căutare
 22 oct. 2008 -
Mănăstirea Frăsinei
 


29 dec. 2012 - Drumul este curatat; se poate ajunge la manastire
     
 

 

Starea actuală

Î.P.S. Irineu Slătinenul - Mitropolitul Olteniei

I. Starea actuală a Bisericii vechi si Pisania

Actualmente, Biserica veche a schitului Frăsinei se află într-o perfectă stare de funcționare. Ea servește ca Biserică de cimitir, în jurul ei îngropându-se călugării din mănăstire. Nu se oficiază în ea decât la 24 iunie, când se face hramul bisericii. În jurul bisericii nu se mai află nici o clădire din cele vechi și nici măcar ruinele fostelor chilii.

Biserica se află la o distanță de 200 de metri de noua mănăstire, ctitorită de Sfântul Calinic. în interior păstrează o pictură foarte frumoasă, într-un stil bizantin. Rețin atenția scenele Bunei-Vestiri și Schimbării la Față, care scot în evidență o preocupare de căpetenie a călugărilor pentru rugăciune și viață contemplativă și o vădită influență isihastă. Culorile picturilor sunt naturale. Sfinții au o expresivitate vie, cu contururi pronunțate, care dau locașului un profund caracter ascetic.

Pisania

La intrarea în biserică se păstrează pisania, care are următorul conținut:

"Întru slava, cinstea, marea cuviință a celui în Treime lăudat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și al doilea în cinstea, lauda și prea fala, a sfântului cinstitului Înainte-Mergătorului și Botezătorului Ioan, întru cinstea nașterii sale, ridicatu-s-au dintru temelie acest sfânt locaș și s­au înfrumusețat cu zugrăveli, precum de noi s-au găsit, de d(umnealor) întru fericire ctitori hagi Cîrstea și chir Damian din Râmnic, căruia locaș întru odihnă și veșnică pomenire a lor și a familiei lor și a nepoților d(omniei) lor și moșioara din prejur i-a cumpărat și cu odoare sfinte l-au înzeastrat în viață de monahi l-au așezat, asigurându-i viața de sine stăpânitoare.

Nu este supus sau închinat la niciuna din mănăstiri caru din dumnezeiesc năstav au săvârșit aceasta în zilele domniei sale lui Vodă Nicolae Mavrogheuș și a prea sfinției Sale Părintele Mitropolit a toată Ungrovlahia Chiriu Chir Neofit, cu binecuvântarea prea sfinției sale Părintele Episcop de Râmnic Noul Severin Chiriu Chir Filaret la anul de la zidirea lumii 1763.

Dar după mâhnicioasele vremi rămânând schitul văduv de cuvioasa petrecere a monahilor, blagoslovitul ctitor Gheorghe Iovipale și nepot pomenitului Hagii Cîrstea, temându-se că schitul rămâne între cele de pustiire, nu puțină mâhnire ave. Iar la anul 1845 din grija Domnului s-au aflat părintele Acachie de la sfânta mănăstire Cernica, căruia d-l pomenitu ctitor i-a dat sfântul locaș cu toată cuprinderea lui atâta în viață, cât și după moarte, ori pe cine va avea a îndestula și potrivind la petrecerea dintr-ai săi ucenici, pe acela să-l puie ca urmaș soborului năstavnic.

Așadar întru acest fel au pus pomenitul stareț cu ai săi ucenici tot felul de strădabnică osteneală, căci lângă cea mare lipsă ce era de bisericești odoare, nici tindă nu era, ci numai stâlpi.

Iar acum cu ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria și ale Sfântului Ioan Botezătorul, prin noi smeriții și netrebnicii, adăugându-se atât bisericești odoare, cât și cele din sforă, după ce s-au isprăvit tinda bisericii înfrumusețându-se cu zugrăvire în ce chip se vede, în zilele domniei sale binecredinciosului domn a toată Țara Românească Gheorgu Dimitrie Bibescu, preînnoitorul domneștei mănăstiri în vremea prea sfințitului arhipăstor a toată Țara Românească D.D. Neofit, în zilele noului al Severin Valahiei mici Chiriu Chir Nifon vicarul sfintei Mitropolii la anul de la facerea lumii 7366, iar de la mântuirea lumii Hristos Domnul 1848 iunie 10".

Pe peretele de la sud se află următoarea inscripție: "Fiind zugrav Teodor Zugrav - Enache ucenic sept. 28, 7272". 

II. Starea mănăstirii după trecerea la cele veșnice a Sfântului Calinic și până astăzi

În timpul vieții Sfântului Calinic, mănăstirea ajunsese la o stare deosebit de înfloritoare. Datorită grijei sale, pe care i-o purta în permanență prin danii, prin ajutoare de tot felul și prin apărarea pe care i-o luase în fața legii secularizării din 1864, numărul monahilor crescuse, iar viața duhovnicească era din ce în ce mai prosperă. După trecerea la cele veșnice a Sfântului Calinic, mănăstirea începe să cunoască lipsuri. Diata în legătură cu tipografia din Râmnicu Vâlcea nu mai era respectată. Uneori călugării au fost nevoiți să ceară ajutoare la alte locașe de cult.

Datorită acestor lipsuri, numărul monahilor începe să scadă. După o constatare a episcopului Atanasie, în urma unei statistici cu toți călugării și călugărițele din această eparhie, care s-au îmbrăcat în schima monahală înaintea legii de călugărie din anul 1864, s-a constatat că la schitul Frăsinei s-au găsit 10 călugări. Scăderea numărului călugărilor este o consecință și a legii lui Cuza.

Situația mănăstirii se va schimba începând cu anul 1888, odată cu retragerea la această mănăstire a episcopului Gherasim Safirim, fost episcop de Roman. Acesta continuă construcțiile din partea de sud și est a Bisericii, rămase neîncheiate din timpul Sfântului Calinic. Cu această ocazie, este construit, tot în același corp de clădiri, un paraclis, care se va termina în anul 1905. Acesta va fi zugrăvit de pictorul Belizarie și va fi sfințit în anul 1905, primind hramul Sfinții Trei Ierarhi.

Tot în această perioadă se vor restaura clădirile construite de către Sfântul Calinic și cele care s-au construit ulterior de către călugări. În 1910 Gherasim Safirim va construi cu fonduri proprii camerele arhondaricului mănăstirii, încheind astfel latura de nord a cetății.

La 13 octombrie 1889, mănăstirea va fi din nou tulburată de amenințarea secularizării. În apărarea acestei acțiuni, starețul Porfirie Bucurescu va scrie ministrului Cultelor. Mănăstirea a rămas în continuare nesecularizată. Numărul monahilor a crescut tot mai mult. Obștea va spori, încât în anul 1909 va ajunge la numărul de 20 monahi, afară de frați. Războiul din 1916 nu va aduce mari pagube mănăstirii, după cum reiese din documentele vremii.

De la 1922, ca urmare a sporirii numărului viețuitorilor din mănăstire, crește și suprafața cultivabilă, încât la 1929 mănăstirea cultiva 100 pogoane de pământ, avea moară, joagăr, vite mari și mașină de trăierat. Se amenajează ateliere de croitorie, cizmărie, fierărie și tâmplărie, cu uneltele necesare. În 1941 viața monahală cunoștea o mare dezvoltare, obștea ajungând la 61 de monahi și frați. Personalul era plătit din bugetul statului. Construcțiile care se realizează în această perioadă dovedesc cu prisosință starea de înflorire în care se afla. Astfel, în 1925 s-a construit metocul din Seci, compus dintr-o casă de lemn, stână, grajduri și fânare.

Pisania

“†Întru mărirea Sf. Treimi Unuia Du(mne)zeu și întru cinstea, Adormirii Maicii Domnului s-au zidit din temelie această Sf. Biserică cu clopotnița și cilii împrejur de smeri(tul) Epis(cop) al Rm-Noului Severin. D.D. Calinicu Cernicanu spre a fi locuită de părinți monahi cu viața de obște ; alăturându-se de dânsul și Scitu Slătioarele tot din acest district prin actu Pra Sfinției Sale din anul 1860 legalizat de Prea Sf. Sa Părin. Mitro : D.D. Nifon Cernicanul sub : No. 2 același anu Mar. 9. spre a se îngriji amândouă de singur starețu Frăsineiului. Pentru o mai bună susținere a lor din venitul propietății lor ce au nesupuse la un alt stabiliment. Publicu s-au sfînt la 1863 ; Mai 12”

 

 
     

Pagina de intrare | Scurtă biografie  | Mesaje rostite la slujba de înmormântare | Mărturiile autorului | Poze ale părintelui | Sfaturi ale părintelui | Secvenţe video | Cărţi apărute | Mănăstirea Frăsinei | Rugăciuni (ieroschim.Silvestru Florescu) | Părintele Paisie | Legături