“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

Mănăstirea Frăsinei

Athosul românesc

 

Pagina de intrare Mănăstirea Frăsinei

Hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul

Pagina de intrare


Mănăstirea Frăsinei

Hramul
Legământul Sf. Calinic
Istoricul vechi
 ▫ Stareţii Mănăstirii Frăsinei
 ▫ Obiceiuri
Istoricul nou

  Cuvânt către cititor
 
Prima perioadă

  A doua perioadă

 Stareţi

      ▪ Perioada 1760-1863

      ▪ După 1863

Starea actuală

Arhitectura şi pictura
Canoanele Sf. Calinic

Specificul mănăstirii
Foto
Materiale audio


Istoric actualizări

18 sept. 2015 - Vieţile Sfinţilor
07
nov. 2011 - Gherasim Saffirin  
20 sept. 2011 -
Canoane de rugăciuni  
  23 dec 2010 -Măn. Frăsinei actualizare
    2 feb. 2010 -
M
ărturii de la cititori 
 17 dec. 2009 - Blog 
 19 nov. 2008 - Audio-Video P
ărintele Paisie

 
 1 nov. 2008 - Motor căutare
 22 oct. 2008 -
Mănăstirea Frăsinei
 


29 dec. 2012 - Drumul este curatat; se poate ajunge la manastire
     
 

 

Stareții Mănăstirii Frăsinei

alcătuit de  Ieroschim. Silvestru Florescu

 Ca Părinți Stareți  la Schitul cel vechi, au fost patru, în timp de 88 de ani, anume:

  Monahul Ilarion,
  Ieromonahul Climent,
  Ieromonahul Isaiia  și
  Ieromonahul Acachie.

Și 65 de ani a fost pustiu. Iar acum au rămas ca Bisericuță a Cimitirului Sfintei Mănăstirii cei mari.

Iar la Sf. Mănăstirea aceasta nouă, în 64 de ani, au fost 3 Părinți Stareți și anume:

Schimonahul Policarp Nisipeanul (1863-1883)

Cuvioșia sa era de origine de la Ocnele Mari, jud. Vâlcea, din familie nobilă a nisipenilor. S-a tuns în Monahism în Sf. Mănăstire Cernica, fiind ca Părinte Stareț atunci Prea Sfințitul Calinic, din Cernica, s-a dus în Sf. Munte Atos, ca chiliot, au stătut acolo până la 1863, când l-a chemat Prea Sfințitul Calinic înapoi, ca să-l pună Stareț aici în Frăsinei. Și au venit cu 2 ucenici ai săi, Ieromonahi, Silvestru și Lavrentie. După spusele ucenicilor Cuvioșiei Sale, era om așezat, toate lucrurile le făcea cu bună rânduială, ca și în Sf. Munte, spun de dânsul, că la multe treburi îl chemau Părinții din Sf. Mănăstire Prodomu, de-l întreba cum să pună la rânduială cutare lucru, îl știa că are dreaptă socoteală, cu viața era bun, cam pustnicios, ținea strict rânduiala Sf. părinți.

Preot nu a primit a se hirotonisi, ci el a trăit simplu Schimonah.

Cuvioșia sa avea două iconițe pictate pe lemn și pe dinafară îmbrăcate cu tablă, aduse cu Sfinția sa din Sf. Munte, pe una este închipuită Maica Domnului cu pruncul în brațe și pe cealaltă este Învierea Domnului Iisus Hristos, și legate o iconiță de alta prin balamale mici. Aceste iconițe le ținea la mare evlavie, după cum se și cădea, în cameră le pune în perete, iar când se ducea undeva le lua cu sine.

Într-un timp îi adusese vrăjmașul o supărare mare și în câteva zile era în tulburarea aceea. Cu toată ispita și supărarea cea adusă de vrăjmașul,  Cuvioșia sa se ruga la Maica Domnului și la Domnul Iisus Hristos, cu toată căldura și osârdia sufletului, ca să-l scape de acea supărare. Și în timpul rugăciunii Cuvioșiei sale, aude un glas din iconița Maicii Domnului, zicând către dânsul: Policarpe nu te teme, că Eu am putere mare și te voi scăpa de supărarea aceasta care o ai și de altele te voi păzi. Cuvioșia sa bucuros că a auzit iconița Maicii Domnului vorbind cu Dânsul, au căzut cu fața la pământ închinându-se și mulțămind Maicii Domnului, cu lacrămi de plâns, că au făcut minuni cu el, de atunci a fost în pace.

Acestea le-a povestit Cuvioșia sa mai pe urmă ucenicilor săi. De atunci iconițele acestea se numesc făcătoare de minuni. Care iconițe se păstrează și acum cu aceeași evlavie de Părintele Starețu cel actual.

Cuvioșia sa a fost ca Părinte Stareț 20 de ani, de la 1863 până la 1883.

În timpul Cuvioșiei sale au fost puțini călugări, pentru că era Mănăstirea nouă. Prea Sfințitul Calinic ca Episcop al Eparhiei aceștia, mai adunase călugări și frați, din cei plecați din Mănăstirile lor și au așezat aici, dar cu strictețea obiceiului Părintelui Stareț Policarp, nu se prea împăcau, de aceea nu au stat mult aci.

După aceea a început a se aduna noi începători, aceia le-a plăcut și au stătut și au făcut isprăvi mari, după cum se va istorisi mai pe urmă.

Ca Preoți slujitori ai Bisericii erau ucenicii Cuvioșiei Sale, Silvestru și Lavrentie. La bătrânețe au bolnăvit, în care boală s-au dus către Domnul, în vârstă de 75 de ani, și l-au înmormântat aici lângă Altarul Bisericii cei mari, unde este o cruce de piatră. După 7 ani au fost scos și duse oasele la Schitul cel vechi, stau și acum în lădițe de lemn. Ca gospodărie, era puțină, fiind personal puțin.

† Părintele Silvestru (1883-1898)

După Părintele Stareț Policarp, obștea au ales ca Părinte Stareț, pe un ucenic al Cuvioșiei sale, pe Cuvioșia sa Părintele Silvestru Ieroschimonah, prenumele nu i se știe, în toate actele îl vedem iscălit numai sub numele de Ieroschim. Silvestru.

Este de origine din București, s-a tuns în Monahism în Sf. Munte Atos, și s-a făcut ucenic de aproape al Părintelui Policarp, a fost hirotonit ca Preot, tot în Sf. Munte. Când venea vreo rudenie, frați sau nepoți de-ai Cuvioșiei sale, se arăta așa cam rece față de ei, dar să le dea ceva din Mănăstire, nici pomeneală.

Cuvioșia sa era cu viața bun Monah, om tăcut și la greșalele personalului obștii cam aspru. În timpul Cuvioșiei sale, se adunase din cei veniți noi, (novici) până la 10. Ca Preot ajutător avea pe ucenicul cel de al doilea Părintelui Policarp, pe cel mai sus numit, Ierom. Lavrentie. Pe acesta îl trimitea o dată pe an după milostenie, în jud. Muscel, să  capete pânză de cânepă și de in, bătută în bumbac, acolo este o specialitate de acest fel de pânză.

În anul 1875, ducându-se după obișnuita milostenie în Muscel, în com. Domnești, gazda la care se adăpostea Sfinția sa, avea trei băieți, Părintele Lavrentie, au propus părinților găzduitori ca să i se dea un băiat din cei trei ca să-l ia la Mănăstire, să-l facă Monah. Zis și făcut. Au vrut părinții ca să dea un băiat spre slujba Domnului. Și băiatul cel mai mic, cu numele Petru, au vrut să vie cu Sfinția sa la Mănăstire,  și așa au fost de tare cu inima, încât nu au mai fost pe acasă în toată viața sa. Și l-a avut Părintele Lavrentie ca ucenic de aproape, l-a învățat carte veche și toată rânduiala vieții Monahicești, în călugărie i s-a pus numele de Porfirie.

Părintele Lavrentie au plecat de aici, s-a mai dus o dată în Sf. Munte, că-i era dor de pe acolo. Părintele Silvestru au condus ca Părinte Stareț, Mănăstirea timp de 15 ani cu toată strictețea călugărească, de la 1883 până la 1898. Apoi s-a bolnăvit de bătrânețe.

Când era bolnav și aproape de moarte (spune ucenicul Cuvioșiei sale, Porfire) că vedea aevea un Înger în chip de băiat frumos care sta în fața bolnavului, pe o canapea care era așezată lângă celălalt perete. Odată i-a spus și ucenicului acestuia, Porfirie, că el vede un băiat frumos care stă pe canapea, dar nu vorbește nimic cu mine, și este și acum aici, vezi să nu-i faci nimic, că e băiat de treabă și frumos de tot. Dar Părintele Porfirie de curiozitate evlavioasă, a priceput că acela e Îngerul păzitor al Părintelui Stareț, care aștepta ceasul și minutul când îi va porunci Dumnezeu, să ia sufletul bolnavului Stareț. Părintele Porfirie nu vedea pe Înger, dar de evlavie se apropie și șade pe canapea, dar bolnavul îl ceartă că de ce se duse și șezuse pe canapea, că fugi băiatul cel frumos, și nu se mai vede. Și în noaptea viitoare s-au dus împreună cu Îngerul către Domnul. În vârstă de 80 de ani. S-a înmormântat tot în același mormânt, al Părintelui Policarp, lângă altarul Bisericii cei mari. Gospodărie puțină, doi boi, doi cai, trei vaci și 60 de oi, căruțe, metoc, nu erau.

Orice provizie și cumpărături de la oraș și din alte părți, numai cu spinarea cailor se aducea, la caz de nevoie și spinarea călugărilor și fraților se întrebuință.

† Părintele Porfirie Bucurescu (1898-1927)

După Cuvioșia sa Părintele Silvestru, au fost ales de către obște, ucenicul acestui Părinte Stareț;

Părintele Porfirie Bucurescu, de origine din jud. Muscel, com. Domnești, născut la 1861, când a venit în Mănăstire era de 16 ani, călugărit la vârsta de 28 de ani, în 1889, hirotonit Diacon și Preot la vârsta de 36 de ani, în 1897.

Bătrânii Stareți nu făceau fiecum pe cineva călugăr, sau mai ales Diacon și Preot, ci după mult nevoință călugărească.

Stareț au fost ales în anul 1898.

Acest Părinte Stareț, era om mic de statură, dar popular la vorbă, au fost isteț la minte. Acum începuse să se înmulțească și obștea. Au făcut și gospodărie mai multă. Au cumpărat loc și au făcut Metocu (n.a. în prezent aici este mănăstirea în care pot intra femeile) din satul Muereasca, au schimbat loc cu pădure, cu Statul și au luat poene de fânețe „Lăcșoarele și Seciu”, reparația la Mănăstire, au acoperit Biserica mare din nou, cu tablă galvanizată, grajduri mai speciale pentru vite, au cumpărat cai, căruțe cu care aduceau provizie până la Metoc în Muereasca, și de acolo până aici, la Mănăstire, se aducea pe cal, că încă drumul nu era făcut; acum și vitele se mai înmulțiseră, erau 4 boi, 6 cai, 150 de oi, totul era bine.

În fapte bune călugărești era destul de bun, ca și Părinții Stareți cei mai dinainte. La Sfințirea Paraclisului în anul 1909, au fost hirotesit  la rangul de Arhimandrit. A condus Sf. Mănăstire în pace și cu toată strictețea  29 de ani. În timpul Cuvioșiei sale, se înmulțise obștea până la 40 de călugări și frați. Și se duce către Domnul în vara anului 1927, fiind în vârstă de 66 de ani. Și se înmormântează la Bisericuța Schitului vechi, spre miazăzi unde i s-a și făcut o cruce de ciment, cu fotografia Cuvioșiei sale.

La înmormântare au venit mulți din Rm. Vâlcea.

† Părintele Porfirie Bucurescu (1927-...)

După Cuvioșia sa Părintele Arhimandrit Porfirie Bucurescu, se alege de către Obște, ca Părinte Stareț al Sf. Mănăstiri, Cuvioșia sa Părintele Simeon Combei, unul dintre Preoții Sf. Mănăstiri, ca cel mai distins dintre toți ceilalți, în toate privințele, și ca statură mai înalt, și în nevoințe mai stăruitor, cântăreț bun și Preot ales și cinstit între noi toți.

Este de origine din jud. Romanați, com. Zănoaga, născut în 1891, venit în Mănăstire în vârstă de 19 în anul 1910. Călugărit în anul 1912, a făcut și armata fiind călugărit, au fost și în războiul din 1916 unde au fost și rănit. De unde Coloneii și toți Ofițerii îl au la mare evlavie, căci știau că este călugăr când a făcut armata. Au fost hirotonit în Diacon și Preot în anul 1922.

Ca Părinte Stareț au fost ales în anul 1927, Iulie. A fost un Părinte bun, smerit și blând, iertător și muncitor.  În anul 1933 au fost ridicat la rangul de Protosinghel.

Acest Părinte au fost destul de popular cu toată lumea, au prins în prietenie pe mulți din boerii Râmniceni, care vin peste an  la Mănăstire în vizită prietenească.

Cuvioșia sa a îmbunătățit Mănăstirea cu zidiri de case noi, un corp de case pentru ateliere, un alt corp de case pentru brutărie, magazie și camere de locuit, stână nouă, saele pentru vite, apoi Metocu de la Râmnic, joagăr, moară sistematică, piuă, au spart stârminele de piatră de a făcut drum pe lângă râu până în sat, că nu era drum deloc până atunci în 1932. au cumpărat război de fer sistematic, pentru țesut, mohair, dimie, pânză, și altul de lemn pentru alesături. Au făcut reparație în toată Mănăstirea, unde se vedea nevoie. A cumpărat pământ arabil în jud. Romanați, 57 de pogoane.

Acestea toate s-au făcut cu cheltuiala din vinderea lemnelor, tăiate din pădurea Sf. Mănăstiri, dar prin sârguința și osteneala Cuvioșiei sale, și ajutat de toată obștea, care în timpul Cuvioșiei sale, se înmulțise până la 60, călugări și frați. Gospodăria Mănăstirii au crescu mult, cu vite cornute mai multe și oile sunt peste 200.

Fiindcă acest Părinte Stareț este acum în viață când screm acest Istoric, lăsăm aici loc, pentru ca după ce se va duce către Domnul, să se scrie ce s-a mai lucrat și întâmplat, până la mutarea Cuvioșiei sale.

 
 
     

Pagina de intrare | Scurtă biografie  | Mesaje rostite la slujba de înmormântare | Mărturiile autorului | Poze ale părintelui | Sfaturi ale părintelui | Secvenţe video | Cărţi apărute | Mănăstirea Frăsinei | Rugăciuni (ieroschim.Silvestru Florescu) | Părintele Paisie | Legături