“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

Mănăstirea Frăsinei

Athosul românesc

 

Pagina de intrare Mănăstirea Frăsinei

Hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul

Pagina de intrare


Mănăstirea Frăsinei

Hramul
Legământul Sf. Calinic
Istoricul vechi
 ▫ Stareţii Mănăstirii Frăsinei
 ▫ Obiceiuri
Istoricul nou

  Cuvânt către cititor
 
Prima perioadă

  A doua perioadă

 Stareţi

      ▪ Perioada 1760-1863

      ▪ După 1863

Starea actuală

Arhitectura şi pictura
Canoanele Sf. Calinic

Specificul mănăstirii
Foto
Materiale audio


Istoric actualizări

18 sept. 2015 - Vieţile Sfinţilor
07
nov. 2011 - Gherasim Saffirin  
20 sept. 2011 -
Canoane de rugăciuni  
  23 dec 2010 -Măn. Frăsinei actualizare
    2 feb. 2010 -
M
ărturii de la cititori 
 17 dec. 2009 - Blog 
 19 nov. 2008 - Audio-Video P
ărintele Paisie

 
 1 nov. 2008 - Motor căutare
 22 oct. 2008 -
Mănăstirea Frăsinei
 


29 dec. 2012 - Drumul este curatat; se poate ajunge la manastire
     
 

 

Stareții Mănăstirii Frăsinei

Î.P.S. Irineu Slătinenul - Mitropolitul Olteniei

Perioada 1710 - 1863

† Monahul Ilarion

Primul stareț al schitului vechi este considerat Ilarion, unul dintre cei doi călugări întemeietori. Era împodobit cu viață și petrecere plăcută lui Dumnezeu, stăruitor și harnic, fapt dovedit de realizările sale, dobândite într-o perioadă scurtă de timp: "Un ocolașu de moșie îndestulatu cu livadă de pomi, locu de arătură și moară". În timpul lui este construită biserica din lemn, după ce s-a luat binecuvântarea episcopală și sunt zădărnicite încercările localnicilor de a acapara pământul schitului și a alunga pe călugări. Atât el, cât și celălalt viețuitor, Ștefan, pun bazele vieții monahale la Frăsinei, formând primul nucleu de viață de obște organizată pe aceste locuri.

Monahul Ștefan vine pe aceste meleaguri în 1710, din pricina răscoalelor din locurile unde se afla și se sfârșește din viață înainte de 1764, data construirii bisericii de zid, când întâlnim un nou stareț, cu numele Climent.

† Ieromonahul Climent

Starețul Climent era hirotonit ieromonah. Ajunge stareț înainte de data construirii bisericii de zid, care se realizează prin străduința sa, având ajutor material din partea boierilor din familia Iovipale. Acest stareț era în relații foarte bune cu ctitorii noii biserici. De la aceștia obține atât bani pentru construirea bisericii, dar și obiectele necesare cultului și întreținerii schitului, pe tot timpul stăreției sale.

În timpul lui se clarifică definitiv situația în legătură cu averea mănăstirii.

Mănăstirea intră în posesia pământului dat de episcopie nu ca o dotă ecleziastică, ci ca o donație bazată pe acte din partea boierilor familiei Iovipale, care puteau de acum înainte să se ocupe mai îndeaproape de situația schitului. Starețul Climent își dă obștescul sfârșit la anul 1768. La conducerea schitului va succeda ieromonahul Isaia.

† Ieromonahul Isaia

Starețul Isaia ieromonahul păstorește de la moartea lui Climent, până la 1780, când schitul este părăsit. Numele lui este amintit în legătură cu adăpostirea căpitanului detașamentului de voluntari condus de Preduță Bujoreanu, în anul 1780, cu care ocazie se pustiește și schitul. După ce schitul este prădat și părăsit nu mai avem date despre Isaia. Documentele menționează doar că: "bieții monahi au fugit care unde au putut", fără a preciza mănăstirea în care s-au dus. Schitul este reînființat în anul 1845 de călugărul Acachie.

† Ieromonahul Acachie

Starețul Acachie (1845-1863). Se știe că era de la mănăstirea Cernica. Unii îl socotesc a fi fratele mai mare al Sfântului Calinic (părere neîntemeiată, deoarece sfântul l-ar fi protejat după construcția mănăstirii celei noi, dar în cazul lui Acachie nu se mai știe nimic). El se așează la Frăsinei cu aprobarea episcopiei din Râmnicu Vâlcea și cu asentimentul lui Gheorghe Iovipale, nepot de ctitor.

Activitatea sa este concretizată prin repararea chiliilor și rezidirea dependințelor. În perioada lui de păstorire se zidește pridvorul bisericii și se zugrăvește. Păstorirea sa se sfârșește odată cu anul 1863, când Sfântul Calinic reorganizează viața monahală din acest schit, dându-i o nouă conducere și administrație. De acum înainte mănăstirea Frăsinei, cu statut de ctitorie vlădicească, va avea reguli monahale ca la Muntele Athos din Grecia. Prin noua orientare pe care i-a dat-o noul ctitor, mănăstirea va deveni un Athos românesc, cu o viață și regulă unică în țară.

După Acachie va urma la conducerea mănăstirii Policarp Nisipeanul, călugăr cu viață înaltă, bun cunoscător al regulilor monahale din muntele Athos.

 
 
     

Pagina de intrare | Scurtă biografie  | Mesaje rostite la slujba de înmormântare | Mărturiile autorului | Poze ale părintelui | Sfaturi ale părintelui | Secvenţe video | Cărţi apărute | Mănăstirea Frăsinei | Rugăciuni (ieroschim.Silvestru Florescu) | Părintele Paisie | Legături