- monah@lavrentie-sovre.eu
- -
- Luni - Duminica 9:00-19:00
schimbare culori
schimbi culorile imediat
† Sfântul Calinic, după săvârşirea rugăciunii de blestem, a aşezat în anul 1867 o piatră la metocul de la moară, cu următoarea inscripţie:
«Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolea, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc, să mai treacă înainte sub nici un chip, partea femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate norocirile să vie asupra lor precum: sărăcia groaznică şi tot felul de pedepse şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine.»
Oprirea intrării femeilor în Sf. Mânăstire Frăsinei este o binecuvântare pentru toate femeile, deoarece aceasta este uneori necesară în formarea viitorilor duhovnici, ce vor povăţui deopotrivă pe femei şi pe bărbaţi spre calea lor duhovnicească, spre împlinirea lor în Hristos.
Duhovnicii de mai târziu trebuie, prin propria despătimire, să ajungă să nu mai vadă în femei doar frumuseţea lor estetică, exterioară, cum adesea se întâmplă în societatea noastră, unde ele au devenit un mijloc de reclamă prin care se poate câştiga bani, sau cum se vede, în industria pornografică.
Viitorul duhovnic, prin retragerea fizică din mijlocul femeilor, încearcă să vadă frumuseţea lăuntrică a lor, prin cultivarea frumosului în propriile lor persoane. Ei iau ca modele şi femeile, ce prin depăşirea propriilor înclinaţii păcătoase au ajuns să fie frumoase lăuntric.
Ca exemplu, aduc pe Preasfânta Fecioara Maria, Maria Magdalena sau Sfânta Maria Egipteanca şi toate sfintele muceniţe, cuvioase şi fecioare.
Cinstirea ce o fac aceştia femeilor sfinte, arată clar că detaşarea de femei este una exterioară, formatoare a unei mentalităţi mature, ce-i va ajuta în viitorul lor de preoţi duhovnici ori monahi, să vadă doar frumuseţea lăuntrică a femeilor şi să le ajute să dezvolte această calitate în fiecare femeie ce vine la scaunul lor duhovnicesc.
Ei pe viitor vor încerca să arate că femeia este şi mamă, formatoare de noi caractere ce se vor integra în societatea de astăzi, şi vor deveni la rândul lor oameni cu caracter ce vor căuta ca această lume să devină mai frumoasă prin guvernarea în ea a unor legi morale scrise şi nescrise.
Duhovnicii vor fi cei ce vor ajuta pe proaspeţii căsătoriţi, să vadă unii în alţii adevărata lor valoare, şi anume cea spirituală. Ei vor fi cei ce vor ţine aceste suflete pe o cale morală, benefică societăţii de astăzi.
Cu timpul, s-a construit o Biserică împreună cu câteva clădiri ce servesc drept cazare femeilor ce vor să se învrednicească de povăţuirea duhovnicească, ori de participarea la Sfintele Taine.
În fiecare duminică ori sărbătoare câte un duhovnic coboară pentru a servi mântuirii acestor femei. În restul zilelor sunt trimişi câte doi monahi ce pregătesc mâncarea necesară tuturor femeilor ce vin la acest metoc al Sfintei Mânăstiri Frăsinei.
Cazarea şi masa sunt gratuite, pentru că părinţii vor să fie acest locaş de închinare, nu numai un sprijin sufletesc, ci şi trupesc al închinătorilor.
Sfânta Mânăstire Frăsinei se vrea să fie un al doilea Sfânt Munte Athos, unde de asemenea nu au acces femeile.
După înnoirea mănăstirii Frăsinei, o copilă din satul Muereasca, în vreme ce păştea vitele în apropiere de hotarul mănăstirii, alergând după ele, a trecut din greşeală mai sus de piatra cu legământul Sfântului Calinic. În ceasul acela, copilul s-a îmbolnăvit de epilepsie.
La rugămintea părinţilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sfântului Calinic, rugându-l s-o ierte şi să-i citească rugăciuni de vindecare.
"Ce trist!" a zis bătrânul episcop. "Să mergem să ne rugăm pentru dânsa!". Deci a venit anume în sat şi a intrat în casa bolnavei. Copila zăcea în pat şi în grea suferinţă.
"Mă cunoşti?" a întrebat-o Sfântul Calinic. Iar bolnava a făcut semn din cap că îl cunoaşte. Apoi, mângâind-o, i-a zis: "Ai să te faci sănătoasă; da, da, ai să te faci sănătoasă! Eu te-am iertat. Să ne rugăm lui Dumnezeu să te ierte şi el!". Apoi şi-a pus omoforul peste bolnavă, i-a citit rugăciunea de iertare, a stropit-o cu aghiasmă pe frunte şi i-a zis din nou: „Da, ai să te faci sănătoasă!”. După o zi, copila s-a sculat sănătoasă din pat. Vestea acestei minuni s-a răspândit în toate părţile, căci toţi îl cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe un adevărat sfânt şi făcător de minuni.