Obiceiuri

Ca obiceiuri la această Sfântă Mănăstire Frăsineiul, avem frumoase obiceiuri, aşezate şi puse în aplicare de Părinţii Stareţi, cei dintâi, aduse din Sfântul Munte Atos, şi după tipicul cel mare al Sfântului Sava.

La hramul Sfintei Mănăstiri, Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, 15 August, vine multă lume, însă, numai bărbaţi, căci parte femeiască nu calcă aici. Se face priveghere cu toţi Preoţii şi Diaconii, asemenea şi Sf. Liturghie, după aceea se pune masa la toată lumea, în zi dezlegată, iar în zi de post, cu peşte. A doua zi Ctitoria, Sf. Liturghie şi cu parastas mare. La Praznice Împărăteşti şi la Sărbători de Sfinţi mari, se face priveghere de 5 ceasuri, cu toţi Preoţii şi Diaconii, într-o armonie foarte strânsă şi plăcută. În Dumineci, numai Preotul de rând cu un Diacon. În zile ordinare şi posturi, aici se păstrează foarte strict, atât în serviciul Bisericii cât şi în ale legării şi dezlegării bucatelor, după tipicul Sfinţilor Părinţi şi canoanele Pidalionului. Pavecerniţa se citeşte după masă, după Otpust se citeşte Cuvânt, la anumite Dumineci, de la Sf. Teodor Studitul, iar în toate serile celorlalte zile se citeşte din Pateric.

După ieşire de la Pavecerniţă, Părintele Stareţu stă înaintea Bisericii, de luăm toţi Binecuvântare şi iertăciune de la Cuvioşia sa. După aceea se dă de 7 ori în clopotul cel mare, pentru mulţămită către Dumnezeu, că am terminat cele 7 laude ale slujbelor Bisericii de zi şi de noapte.

Se obişnuieşte ca în Postul mare de la început, să se citească cuvântările din cartea Sf. Ioan Scăraru. Iar de la începutul postului Naşterii Domnului Iisus Hristos, între catisme se citeşte din tomurile Sf. Efrem Sirul, până la Postul cel mare. Carne şi tutun, aici nu se obişnuieşte să fie aşa ceva, de la începutul mănăstirii. Ca relaţii între Părintele Stareţ şi Monahi şi fraţii Sfintei Mănăstiri, este foarte (armonios) bun. Toţi, de la mare până la mic, au grijă să adune, să înmulţească averea Mănăstirii. Şi Părintele Stareţ îi ocroteşte pe toţi deopotrivă, având ajutător împreună la toate, pe Ucenicul Cuvioşiei sale, Iconomul Mănăstirii, Ieromonah Calist Mihăescu, venit în Mănăstire în anul 1917.

Când trece către Domnul, câte un Monah sau frate, după ce se oficiază de Părintele Stareţu şi Preoţi şi Diaconi, slujba înmormântării, îl duc la mormânt, la Schitul cel vechi, fără de coşciug, ci numai îmbrăcat în costumul de Monah, Schimnic, sau frate. Şi direct dă pământ peste el, ca mai multă plată să aibă de la Milostivul Dumnezeu, pentru necinstea aceasta. La cap i se pune o cruce de ciment, cu numele mortului, şi fotografie dacă are. Cele ale sufletului i se fac toate la timp şi cu prisosinţă cu toată credinţa.

Cimitirul Mănăstirii îl avem împrejurul Bisericuţei Schitului Vechiu.

Acesta este Istoricul acestei Sfinte Mănăstiri Frăsineiul, care trecând prin atâtea vremuri, în timp de 227 de ani, adecă: din 1710 până acum în 1937, când facem acest Istoric.

Care Sfântă Mănăstire este bine păzită cu Mila Bunului Dumnezeu, şi cu ajutorul Prea Curatei Născătoarei de Dumnezeu, Stăpâna şi Protectoare a acestui Sfânt Lăcaş.

Acest Istoric, este făcut cu îndemnul şi corectarea Cuvioşiei sale, Părintelui Stareţ, cel actual, Simeon Combei. Şi alcătuit şi scris de mai micul între mici, Ieroschimonahul Silvestru Florescu, venit în Sfânta Mănăstire în anul 1898, la începutul Stăreţiei Părintelui Porfierie Bucurescu, la care din parte i-am fost Ucenic.

Astăzi, Martie în 10, anul 1937, este terminat de scris acest Istoric, pe care Cuvioşia sa Părintele Stareţ, îl întăreşte cu iscălitura sa şi Sigilul Sfintei Mănăstiri.