Sfătuitor şi plin de umor

Un frate îi mai făcea focul şi mai lăsa uşa deschisă de la cameră crezând că se aprind mai repede lemnele. Dar fiind iarnă, părintelui îi era frig şi l-a răbdat de trei ori dar a patra oară, când a lăsat uşa deschisă, i-a spus în aşa fel ca fratele să nu se supere: “Fiule, închide uşa că intră ţânţarii.” Părintelui îi plăcea să te îndrepte cu cuvântul blând, iar alteori te mustra glumind.
Părintele era împotriva avorturilor. El credea că majoritatea necazurilor vin în urma păcatului acestuia. Aşa că pe toţi care veneau la dânsul îi întreba astfel:

-Eşti căsătorit?

-Da.

-De câţi ani?

-De cinci ani.

-Şi câţi copii ai?

-Un copil.

-Puţin, un copil în cinci ani. Ce ai făcut cu ceilalţi? I-ai mâncat?

-M-am ferit de a-i naşte.

-Cât îţi dă Dumnezeu atâţi să faci. E păcat şi gândul acesta că nu vrei să faci copii, dar să mai şi faci avorturi. Dacă acesta, pe care l-ai avortat, era un suflet ales prin care Dumnezeu voia să-ţi mântuiască neamul tău?

Dacă mama poetului Mihai Eminescu nu voia să-l nască, nu îl mai aveam pe Eminescu.

Un copil este mai scump decât tot globul pentru că are suflet nemuritor. Dumnezeu pune sfletul în trupul copilului ca el să se mântuiască, să se bucure şi el de rai şi tu îl osândeşti, îl opreşti de a se naşte.

Să-i spui femeii că ea e holda lui Dumnezeu şi dacă naşte se aseamănă Maicii Domnului şi de fiecare copil ce-l aduce pe lume îngerii din cer se bucură. Aşa cum Fecioara Maria, când îngerul Gavriil i-a binevestit apropiata naştere a lui Hristos, a fost ascultătoare şi supusă şi i-a spus acestuia: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”, aşa să zică şi ea lui Dumnezeu când rămâne însărcinată: “Iată, Doamne, roaba ta, voi naşte copilul pe care mi l-ai dat Tu”. Aşa să faceţi, şi vă va merge bine.

Într-o zi m-am dus la ora 5 la părintele şi când am intrat era un tânăr necunoscut, în cameră, iar părintele stătea pe pat şi vorbea cu el.
Părintele, cum m-a văzut, mi-a spus să-i dau 300.000 de lei şi apoi acesta a plecat. Eu, nedumerindu-mă, pentru că părintele nu primea nici un cerşetor în chilie, l-am întrebat cine era şi mi-a spus că tânărul a intrat buzna peste el şi i-a cerut nişte bani, căci avea nevoie să plătească energia electrică.
Eu atunci revoltat i-am spus: -Da bine părinte, nu trebuia să-i daţi. -Lasă, fiule, că dacă dăm, Dumnezeu ne dă şi nouă. Sărăcia l-a făcut să facă aşa ceva. Mai bine te-ai ruga pentru el decât să-l osândeşti. Dar n-a durat mult şi iar a venit să ceară bani şi părintele i-a dat din nou. A venit din nou, în acea zi, a treia oară, dar eu l-am dat afară, iar acesta s-a apucat să strige prin mânăstire.
După aceea eu am luat geanta şi cu părintele sprijinit de mâna mea am ajuns jos la maşina ce îl aştepta să-l ducă la un Sf. Maslu la biserica din parohia Mihai Viteazul. La un singur maslu, la care părintele venea, se câştigau pentru construirea bisericii 20.000.000 lei de la credincioşii ce veneau. L-am ajutat să se urce în maşină şi cu toate că era foarte bolnav cu picioarele, părintele a început să glumească spunându-mi: “Ţine bine, ţine bine! Sunt bătrân şi leneş. Ajută-mă să-mi ridic piciorul. Aşa ca şi cu viii, nu ca şi cu morţii.” Apoi m-a binecuvântat şi mi-a mai zis: “Roagă-te pentru mine că ai putere multă în rugăciune.”
A plecat dar n-a ajuns bine la poarta Sf. Mânăstiri că acelaşi cerşetor obraznic, a făcut semn maşinii, unde era părintele, să-l ducă şi pe el până jos la biserica pentru femei şi părintele a zis şoferului să oprească şi să-l ia.
Această întâmplare, pentru mine, a fost incredibilă şi mi-a dovedit din plin răbdarea şi dragostea părintelui faţă de orice om amărât.

* Odată, eram paznic şi părintele a venit pe la ora 4, cu fratele Dan, şoferul său, de la Sf. Maslu. Eu, deschizându-i poarta, a intrat în curte şi, binecuvântându-mă, mi-a spus: “Ce faci, fiule, pe căldura asta cu mănuşi?” Era iarnă şi ger şi eu i-am răspuns: “Ce să fac părinte dacă e frig?” Părintele mi-a zis: “Ce, eşti femeie? Lasă, stai cu mâinile goale, să te căleşti puţin.”
Părintele fusese la tinereţea lui un om dintr-o bucată, îmi povestea că în 1947 a fost zăpadă multă la Frăsinei şi a trebuit să plece cu părinţii după lemne. Cu topoare şi cu fierăstraie prelucrau lemnul şi îl duceau cu boii, pe frigul acela, la mânăstire. Iar când se întâmpla să-i îngheţe mâinile lua zăpadă şi le freca până se încălzeau, dar mănuşi nu purta. Deci pe semne acelaşi lucru vroia de la mine ca eu să mă învăţ cu greul şi să nu mai fug de el.

* Odată, un frate l-a întrebat pe părintele dacă este de acord ca el să se facă schivnic. Părintele i-a spus că dacă se face să vorbească doar 7 cuvinte pe zi. Căci zicea că văzuse şi dânsul “schivnici” care vorbeau într-una. Aceste şapte cuvinte nu erau altele decât: ”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul.”

* Un frate era de rând la bucătărie şi părintele i-a spus: “Fiule, atât să vorbeşti la bucătărie, da şi nu. Altceva nimic. Că tăcerea şi liniştea sunt începutul rugăciunii.”

* Odată, au venit nişte baptişti la părintele şi voiau să-l convingă că Maica Domnului nu trebuie cinstită, iar părintele le-a povestit despre o femeie ce făcuse Yoga şi se îndrăcise. Dânsul spunea că dacă-i făcea Sf. Maslu, dracul din ea, când se rostea numele Maicii Domnului, zicea: “Nu mai zi, mă, că mă arde. Împărăteasa mă arde.”
Dar aceştia nici după cele istorisite nu s-au lăsat convinşi. Atunci, părintele le-a spus: ”Plecaţi de aici că voi sunteţi mai răi ca dracii. Adică ei recunosc că Maica Domnului e Împărăteasă şi că îi arde, dar voi nu.” Şi nu a mai vorbit cu ei.

* Odată, a venit un domn din America şi i-a cerut sfatul ce să facă să-i meargă bine în afaceri şi în familie. Părintele i-a zis: “Ţine posturile de la cap la coadă. Duminica şi în sărbători mergi la biserică. Nu înjura, nu drăcui şi îţi va merge bine.”
Dar acesta i-a spus: Părinte dar acolo este altă viaţă nu e ca aici. Nu pot să ţin posturile că nici la biserică nu mă prea duc că lucrez şi duminica.
Atunci părintele i-a zis: Bă, ce nu e Dumnezeu şi aici şi acolo şi nu este aceeaşi Biserică Ortodoxă şi aici şi acolo? Adică cum e altfel? N-am ce discuta cu tine dacă nu ţi măcar atâta lucru.

* Un frate, după ce a terminat o ascultare şi se certase cu şeful ascultării, i-a spus părintelui. Părintele i-a răspuns: “Fiule, ai pierdut toată osteneala, nu fi certăreţ, ci blând.”

* Odată, a venit şoferul părintelui la chilia sfinţeniei sale. Aici, un alt ucenic dădea cu cremă pe picioarele părintelui, iar şoferul, văzându-i picioarele, l-a întrebat pe părintele: -Vă dor, părinte? -E o mică cunună. Dar ce, tu nu ai vreo cunună? Şoferul i-a răspuns că nu, iar părintele i-a zis: “Ba da, ai una, din şuruburi, piuliţe şi chei de maşină.”

* Părintele era de acord ca românii din pricina sărăciei să lucreze în străinătate numai dacă respectivii ţineau posturile de peste an, adică cele 4 posturi, se spovedeau regulat şi se împărtăşeau şi cu condiţia să se întoarcă înapoi în ţară.
Să vă povestesc o întâmplare cu un prieten de-al meu.
Un ucenic al părintelui, care ţinea posturile, s-a hotărât să plece în Franţa ca să lucreze. Soţia lui fusese dată afară din serviciu şi se aflau într-o situaţie grea. Deci s-a dus la părintele, s-a spovedit şi cu binecuvântarea dânsului s-a hotărât să plece.
Prietenul meu, la fel, voia să plece şi el în acelaşi timp şi tot în Franţa şi coincidenţa a făcut să-i fac cunoştinţă cu ucenicul părintelui. Eu i-am spus părintelui şi mi-a zis să nu se ducă, are serviciu bun şi acolo sunt mii de secte şi dacă nu este tare în credinţă, se pierde.
Prietenul meu era inginer, nu ţinea posturile şi eu i-am dat dreptate părintelui şi i-am spus-o şi lui. Dar, din păcate, acesta nu a vrut să asculte şi a plecat în Franţa, cu binecuvântarea altui părinte, luându-şi concediu. Şi ce credeţi? Nici nu şi-a terminat concediul că l-au dat afară de la serviciu şi nici nu şi-a găsit ceva de lucru în Franţa. Toate acestea i s-au întâmplat datorită neascultării lui. Iar ucenicul părintelui şi-a găsit de lucru şi a rămas acolo.
Eu, toate i le-am spus părintelui şi el mi-a spus: “E, ai văzut, fiule, care sunt judecăţile lui Dumnezeu! Ăla pentru că era sărac şi plecase să lucreze cinstit, nu să fure, şi pentru că postea şi se ruga, nu l-a lăsat Dumnezeu, iar prietenul tău pentru că din dorinţa de a căpăta mai mulţi bani a plecat, şi-a pierdut şi serviciul ce-l avea.”

* Cu ocazia venirii Papei în tară, părintele spunea, că atunci când Papa va renunţa la infaibilitatea papală şi se va smeri Patriarhului Constantinopolelui şi va schimba toate ereziile, va introduce posturile şi Sf. Liturghie Ortodoxă, atunci cu voia tuturor Bisericilor Rusă, Greacă şi Sârbă să se unească, altfel nu. Căci spunea că Biserica este trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii nu e Papa, ci este Hristos, căci aşa spunea Sfântul Apostol Pavel. Şi nu sunt două trupuri, ci unul, adică Biserica Ortodoxă, şi nu două capete, Hristos şi Papa, ci unul singur, Hristos, că El a spus: “Şi Tatăl Meu şi Eu lucrez până astăzi”, deci Hristos, cap al Bisericii lucrează în chip nevăzut în Biserica Sa, nu Papa.

* -Fratele meu voia să plece într-o excursie şi avea un câine pe care voia să mi-l lase mie. Eu i-am spus părintelui, iar părintele mi-a spus: “Ce vrei, să-ţi iei câine ca să te apere de draci? Fiule, ţi-ai luat câine, ţi-ai luat idol! Mâncarea care o dai la un câine mai bine o dai la un cerşetor. Călugărul nu are nevoie să fie apărat de câini, ci are ca armă rugăciunea.”

* Odată l-am întrebat de ce nu mai sunt chipuri spre viaţa de pustnic, iar părintele mi-a spus: “Fiule, astăzi nu mai cheamă pe călugări la pustie, căci mulţi dintre ei nu mai au smerenie.” Şi mi-a povestit că un monah, pe nume Maxim, a plecat la pustie şi noaptea i s-a arătat dracul şi i-a spus: “Dacă nu pleci de aici, te arunc în prăpastie.” Şi el de frică a făcut semnul Sf. Cruci, iar dracul a plecat, şi apoi şi el a fugit către mănăstire.

* Un frate a fost rugat odată de părintele să-i spele nişte rufe, iar fratele i-a spus părintelui că i le dă la o maşină de spălat şi le spală ea automat. “Bă, lasă tu maşina şi spală-le cu mâinile tale, ca să ai şi tu plată, altfel îţi ia maşina plata.”

* Un frate era de rând la bucătărie şi s-a dus la părintele să-i dea binecuvântarea, iar părintele i-a spus: “Fiule, să-mi aduci mere din Rai ca Sf. Eufrosim, bucătarul.”

* Un frate mâhnit s-a dus la părintele şi i-a spus: “Părinte, nu am înţelepciune, ce să fac?” “Frica lui Dumnezeu îţi dă înţelepciune.”

* Odată tot pe acest frate l-a întrebat: -Fiule, ştii care e cea mai mare filosofie? -Nu ştiu, părinte, i-a răspuns fratele. -E gândul la moarte.

* Odată un penticostal a venit şi a vorbit cu părintele despre Maica Domnului. El îi spunea că Maica Domnului nu este pururea fecioară şi că a mai avut copii. Părintele atunci i-a povestit despre ereticul Serghie care avea 7 diaconiţe şi când au vrut să slujească toate s-au îmbolnăvit şi el a spus atunci că Maica Domnului nu a fost fecioară.
Şi s-a adunat sinod şi a fost condamnat la moarte prin înecare. Iar Maica Domnului s-a îndurat de el şi i s-a arătat în vedenie spunându-i: “Să ştii că sunt fecioară, Serghie.” Iar el nici atunci nu a crezut şi a murit înecat.

* Odată a venit un frate de la altă mănăstire şi i-a spus că vrea să vină la Frăsinei să se facă preot de Frăsinei. Părintele i-a spus: “Fiule, să nu-ţi imaginezi, nici să accepţi vreun gând că ai să te faci cleric. Mai bine spune: Eu sunt cleric la vaci.” Căci el, acolo unde era la mănăstire, era cu ascultarea la vaci. “Sau fă-te “vicar” la ele, adică văcar, şi te mântuieşti.”

* Altădată a venit un tânăr teolog şi i-a spus părintelui multe despre dogmele ortodoxe, despre atributele lui Dumnezeu, mai mult, cred eu, ca să-i arate părintelui că el învaţă bine, acolo, la teologie. Părintele, după ce a ascultat liniştit până ce a terminat tânărul teolog, i-a spus: “Fiule, Fericitul Augustin a vrut odată să scrie o carte despre Sf. Treime şi mergînd pe malul mării a văzut un copil că făcând o groapă în nisip o umplea, cu un ciob, cu apă din mare, şi el l-a întrebat pe copil ce face acolo. Copilul i-a răspuns: -Vreau să pun marea în groapa asta. Fericitul i-a răspuns: -Păi nu ai să poţi, fiule, iar copilul i-a răspuns: -Nici tu nu ai să poţi cuprinde, în cartea ta, toate despre Sf. Treime, căci este de neînchipuit această taină. Şi copilul s-a făcut nevăzut, căci era îngerul Domnului.”

Apoi, i-a mai zis părintele tânărului teolog: “Fiule, lasă tu lucrarea asta şi mai bine decât să bagi în minte tot felul de cugetări din astea despre Dumnezeu, sileşte-te să-L bagi pe Dumnezeu în inima ta luptându-te cu patimile din ea, căci El nu stă într-o minte semeaţă, ci într-o inimă smerită şi curată.”

* Odată mi-aduc aminte că venise la părinte un om care nu credea că icoanele pot fi făcătoare de minuni. Atunci părintele i-a spus minunea ce s-a făcut când nişte evrei au luat o icoană a Mântuitorului şi au răstignit-o şi şi-au bătut joc de ea. Iar, spunea părintele, când au înfipt jidanii în icoană o suliţă, a ieşit din icoană sânge, şi, văzând toţi minunea, s-au făcut pe loc creştini.

* Un frate, când era paraclisier, după ce bătea toaca, pleca la chilie şi apoi târziu venea la biserică, doar când era să dea cădelniţa. Este vorba de Slujba Utreniei. Iar părintele i-a spus: “Fiule, nu mai pleca după ce baţi toaca, stai la slujbă până la sfârşit, căci Împărăţia Cerurilor este a celor care se silesc. Şi numai silitorii o răpesc pe ea.”

* Un frate se tot pieptăna şi îşi aranja părul în tot felul, iar părintele văzându-l că mereu se tot găteşte, i-a spus: “Bă, tu nu vezi, dar dracii joacă în părul tău, că îl ai plin de slavă deşartă. Caută să-ţi aranjezi părul smerit şi simplu.”

* Altădată, a venit un ucenic apropiat, preot fiind, fără barbă, la părinte şi părintele i-a spus: “Babo! Ce eşti, părinte sau babă? Dacă Dumnezeu socotea de cuviinţă făcea să le crească femeilor păr pe faţă, iar la bărbaţi, nu. Dar vezi, Înţelepciunea a făcut invers. Şi tu te faci mai deştept decât Dumnezeu şi te razi. De acum să-ţi laşi barbă.” Şi preotul ştiţi ce i-a răspuns: “Da, părinte, dar şi protopopul nostru este fără barbă şi aşa cere şi la noi.” Părintele i-a răspuns: “Lasă tu protopopul, că el va da judecată de faptele sale, iar tu de ale tale.”

* Altădată, l-a întrebat un preot pe părintele dacă poate să îngroape în cimitir un om care s-a sinucis, dacă episcopul locului îi dă ascultarea aceasta. Părintele i-a răspuns: “Nici clopotele nu se trag căci el s-a osândit la iad, nici la Sf. Liturghie nu se pomeneşte, iar tu să nu-i faci slujbă, că Dumnezeu este mai mare decât omul şi ţi se cade să-ţi fie frică de El, nu de om. Numai dacă cel care s-a sinucis a fost bolnav cu capul atunci, poţi să îi faci.”

* Un frate postea lunea, miercurea şi vinerea, căci aşa primise ascultare de la părintele (adică ajuna) şi nu voia să se mai ducă la masa de la ora 12. Iar părintele i-a spus: “Fiule, du-te şi fă prezenţa şi apoi vii la mine.” Acest sfat i l-a dat pentru ca el să nu iasă din rânduiala părinţilor şi chiar dacă nu mânca să fie la masă cu toată obştea.

* Odată mi-a povestit că acasă tatăl său nu avea sobă de cărămidă, ci din fier, şi părintele s-a dus în sat şi a învăţat cum se fac sobele din cărămidă şi s-a dus la el acasă, asta după 16 ani de când plecase, şi i-a făcut tatălui o sobă din cărămidă. Tatăl lui i-a spus: “Fiule, prin tine mi-a băgat Dumnezeu căldura în casă.”

* Un frate din mănăstire se smintise de unii fraţi care provocaseră nişte mici neorânduieli şi ducându-se la părintele s-a plâns, iar părintele i-a spus: “În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

* Un frate primea de la părinţi tot felul de bunătăţi, iar părintele i-a spus: “Dă-le de pomană, şi tu şi ei luaţi plată în cer.”

* Odată, aceluiaşi frate i-au trimis un material fin ca să-şi facă o rasă. El, făcându-şi şi văzându-l părintele i-a spus: “Dă-o de pomană şi uite rasa mea de binecuvântare.”

* Altădată, unui frate, părintele i-a dat sarcina să-i facă o mâncare de ciuperci. Fratele a făcut-o, dar a băgat în ea şi soia. Părintele văzând soia în mâncare i-a spus: “Iartă-mă că eu nu mănânc căci e ca şi carnea.”

* Odată, a venit un infractor, renumit în Rm. Vâlcea, ca să-l ia pe părintele la Sf. Maslu, acasă la el. Iar părintele l-a refuzat zicându-i: “Mă nene, mă, nu mai pot, sunt şi eu bătrân. Nu vă mai gândiţi: Băi, moşul ăsta mai poate? Şi dacă vin cade casa pe mine? Şi abia când a venit a doua sau a treia oară s-a dus, dar cu multe insistenţe.”

* Odată, a dat telefon o femeie văduvă din Canada şi l-a întrebat pe părinte dacă se poate recăsători, iar părintele i-a răspuns: “Decât să ardă, mai bine se recăsătoreşte.”

* Nu vedea sporirea unui frate care glumea adesea sau râdea. Odată fiind în biserică a văzut un frate care râdea, iar părintele i-a spus: “Râzi, râzi în biserică, pesemne nu ai păcate pe care să ţi le plângi!”