Acest cuvios părinte şi mare duhovnic al mânăstirii Frăsinei se trăgea dintr-o familie credincioasă de ţărani din comuna Costeşti-Vâlcea. În anul 1903 a intrat ca frate în obştea mânăstirii Frăsinei, iar în anul 1907 a luat jugul cel bun al lui Hristos. În puţină vreme atât de mult a sporit în smerenie, în rugăciune şi dumnezeiască dragoste că toţi se minunau de nevoinţa lui. S-a învrednicit încă şi de darul rugăciunii lui Iisus, pe care foarte puţini şi cu multe osteneli o dobândesc. Şi era părintele Silvestru foarte blând, tăcut şi dulce la cuvânt şi nimic nu făcea fără poruncă şi binecuvântare.

În anul 1918 a fost hirotonit preot şi a ajuns doctor iscusit de suflete. Apoi, cu sfatul său a adus la viaţă călugărească pe amândoi părinţii şi încă patru fraţi. Tatăl cu un frate s-au călugărit la Frăsinei sub numele de Filaret şi Iov. Iar mama şi trei surori s-au călugărit la Horezu, sub numele de Steliana, Elpidia, Agafia şi Varvara, săvârşind bine călătoria acestei vieţi. O familie aleasă şi binecuvântată. Însă toţi ascultau de părintele Silvestru şi nu ieşeau niciodată din cuvântul lui.

Între anii 1920-1958 cuviosul ieroschimonah Silvestru a crescut prin spovedanie sute de fii duhovniceşti, învăţându-i pe toţi frica de Dumnezeu şi dragostea de oameni. Mireni şi călugări, preoţi, stareţi şi episcopi, toţi găseau în părintele Silvestru un adevărat duhovnic. El învăţa pe ucenicii săi atât prin viu grai, cât şi prin scrisori. Scrisorile lui erau adevărate epistole ziditoare de suflet, scrise încet, caligrafic, şi pline de istorioare morale.

Ajungând la vârsta de 79 de ani, blândul ieroschimonah Silvestru şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost îngropat în cimitirul mânăstirii.

Ieromonah IOANICHIE BĂLAN - "PATERICUL ROMÂNESC”