schimbare culori
schimbi culorile imediat
mandatele poștale trebuie trimise pe această adresă, altfel vor fi returnate de poștă.
Viitor vlădică al Romanului, s-a născut din părinţi români binecredincioşi – Dinu şi Dina Zmeu, în satul Izvorelu, judeţul Mehedinţi în anul 1849, luna octombrie. A fost botezat în ziua de 6 noiembrie a aceluiaşi an primind numele de Gheorghe. Orfan de mamă de la vârsta de 3 ani, a fost înfiat de la tatăl său de logofătul Florea Zamfirescu, boier craiovean ce l-a avut în grijă până la moartea sa, lucru petrecut pe când copilul era în vârstă de 8 ani. Rămas moştenitor al unei averi modeste, tânărul a fost dat prin testament spre îngrijire, creştere şi instruire unui epitrop.
Citeste mai mult
„Pe atunci Seminarul era populat cu 700 până la 800 de elevi, pradă celei mai mari neorânduieli din cauza incapacităţii şi lăcomiei unora dintre profesorii de acolo, care aveau pensionate în care cu bani grei se adăposteau tinerii seminarişti externi, care, cei mai mulţi erau trecuţi din clasă în clasă prin acordarea de note de complezenţă de la profesor la profesor, cărora directorul de atunci al Seminarului le ţinea la dispoziţie o matricolă şcolară care, după ce se făurea potrivit intereselor cu pensionate se transcria pe curat.
În astfel de situaţiune morală a seminarului, intervine pentru destituirea directorului, care se şi face, în urma anchetei ce o rânduise, iar părintele Gherasim Saffirin este numit director al acelui Seminar în anul 1878.”
În anul 1878, în urma unei falsificări a unei matricule a seminarului din Râmnicu Vâlcea, Episcopul Atanasie, bătrânul, primind un denunţ a pus mâna pe matriculă, a trimis veste la minister. În urma acesteia s-a făcut anchetă şi s-au găsit vinovaţii. Atunci au scos pe directorul seminarului şi au pus pe P.S.S. Episcop Gherasim Saffirin, care era atunci arhidiacon al Episcopului Atanasie. Iar în acelaşi an, în ziua de Paşti a fost hirotonit ca preot, dându-i-se şi rangul de protosinghel.
În seminarul de la Râmnicu Vâlcea erau vreo 700 de externi, pe lângă 44 interni. Astfel, oraşul era plin de seminarişti externi, mulţi care stăteau în gazdă la unele familii.
„A ajuns episcop într-un timp când mai prin toate eparhiile ţării mişunau samsari, care se interesau de zestrea ce luau seminariştii şi teologii când se căsătoreau, pentru ca să ştie apoi, cât trebuia să contribuie fiecare ca preţ al admiterii la hirotonie.
Totul se făcea şi se desfăcea prin politică şi simonie. Mulţi dintre şefii bisericeşti permiteau totul amicilor şi subalternilor lor. În astfel de condiţiuni numai de o bună administraţie nu putea fi vorba.
La 24 iunie 1911 „a fost depus din treaptă şi trimis la mănăstire, din cauza intransigenţei sale apreciată ca tulburătoare pentru pacea Bisericii. Măsură controversată, dar în multe privinţe providenţială: episcopul Gherasim s-a retras într-un loc prielnic nevoinţelor sale, la Frăsineii lui Calinic cel Sfânt, unde şi-a sfârşit viaţa în post, rugăciune şi fapte bune.”
Despre şederea lui la Frăsinei avem mărturia directă a ieroschimonahului Silvestru Florescu: „Şi venind aici în Sfânta Mănăstire Frăsineiul (la 1 iulie 1911), a locuit în casele Prea Sfinţiei Sale, care şi le-a făcut singur, pe când era ca arhimandrit şi director la seminarul de Râmnic. Tot atunci au zidit şi Paraclisul.